„M-am întins pe podea implorându-L pe Dumnezeu să o salveze» – povestea mea despre pierderea copilului”

Când m-am trezit în acea seară am simțit un val neașteptat de sânge, și am știut că bebelușul meu tocmai a murit. M-am întins pe podea implorându-L pe Dumnezeu să o salveze, plângând către Cel ce singur controlează cu adevărat viața și moartea, dar am cunoscut că a fost în van. Am știut că ea a fost destinată să se nască în Rai și nu pe pământ (…)

Aproape zilnic, persoane complet străine m-ar putea întreba la întâmplare dacă am avut copii. De fiecare dată a fost ca și când aș fi fost lovită în stomac. (…) M-am întâlnit cu multe afirmații bine intenționate ca «Bine, măcar asta demonstrează că poți concepe» și «uneori uterul are nevoie de antrenament». Din fericire, afirmațiile cele mai puțin sensibile au fost o minoritate. (…) Am două fetițe mici adorabile, pe care le ador; ele au făcut să merite fiecare lacrimă pe care am vărsat-o. Sunt atât de mândră să fiu mamă și sper că trauma prin care am trecut mă face o soție, mamă și prietenă mai puternică. Acum pasiunea mea este să-mi cresc fetele să iubească viața și să îmbrățișeze fiecare oportunitate pe care viața le-o oferă; vreau de asemenea să-i ajut pe alții care și-au pierdut copiii.

Fiecare este îndreptățit să jelească diferit, unii poate chiar nici nu simt nevoie să verse o lacrimă, alții se pot suferi la nesfârșit, și ambele sunt bune. Pentru inimile frânte totuși, recunoașterea pierderii este esențială și este absolut necesar pentru sănătatea psihică și mintală să jelească. Viața poate nu va fi niciodată normală din nou când deja ai fost într-o astfel de adâncime a întunericului, dar putem să mergem înainte, cu cât mai puține sechele sufletești posibil, iar a spune «la revedere» a fost pentru mine cheia.

De când am trăit o asemenea pierdere, am văzut o nevoie pentru o agenție nouă de suport și, astfel, am construit societatea de caritate «The Mariposa Trust».

(Zoe Clark-Coates)

Sursa: https://lapremierchristianity.com/Blog/I-lay-on-the-floor-begging-God-to-save-her-my-story-of-baby-loss